miercuri, 14 septembrie 2011

Too young to die, too small to live

Ati avut vreodata in viata voastra vreun prieten care va era chiar drag si cu care va intelegeati bine?Indiferent de natura acestuia...daca era om sau animal.Daca era colegul de banca sau cainele/pisica ta.Ceea ce conteaza e legatura dintre voi, ceea ce va uneste in prietenie.Ati avut?Buunnn...acuma imaginati-va ca va distrati ca de obicei cu acel prieten si va ganditi ce veti face maine cand va veti intanli.Dar, ceea ce ne scapa noua este: daca maine nu ne vom vedea?Sigur, pare o intrebare atat de stupida, adica cum, azi te distrezi bine mersi si maine sa nu va mai vedeti?!Suna chiar absurd,pur si simplu absurd.Insa viata este plina de surprize care de care mai absurde.Tot asa cand te gandesti ca azi te duci cu catelul la veterinar sa-i faci carnet de sanatate, sa-l vaccineze, ii iei prima lui zgarda.Nu te gandesti:,,Daca maine nu mai e?'' ci din potriva:,,Ce tare o sa arate zgarda asta de acuma incolo pe tine!''.
Si ajungi acasa, te distrezi cu el, ii dai sa manance si......pana la sfarsitul zilei afli ca a murit calcat de masina.Te simti....ravasit, distrus, nu esti bun de nimic.Chiar cand te asteptai mai putin, se intampla.Inevitabilul apare, imposibilul devine posibil.Asa ca vreau sa va reamintesc: daca aveti un prieten bun, un animal care inseamna totul pt voi, mergeti la el/ea si strange-ti-i in brate,ca si cum maine nu v-ati mai vedea.Pt. ca nu stim sa apreciem ce avem decat atunci cand l-am pierdut.
R.I.P.-Nero my dearly dog and friend


Serus!...

Un comentariu: