Mai scriu ceva:
I gave her my heart...
Sala de urgente
era intr-o forfota de zile mari.Un accident grav le aduse in primire 8 raniti
dintre care 5 murisera déjà.2 erau in stare grava, iar ultimul, de fapt ultima,
era Mikaela.Era singura care arata normal si parea in regula.
‘’Aduceti o
punga de sange OI.Daca tot vrem sa salvam pe cineva macar sa o salvam pe ea
prima’’, zise medicul.
Insa
lucrurile nu erau tocmai in regula.Conducerea anuntase familiile celor aflati
in spital si acum sala de asteptare era plina de mame, tati,frati si surori
care isi boceau pierderea sau care se rugau pentru viata celor dragi.Printre ei
se afla si Dmitri, prietenul Mikaelei.Statea cu fata in palmele sale mari si se
gandea, suferind cu fiecare secunda care trecea fara ca medicii sa-l tina la current
cu situatia Mikaelei.Era devastate.Ochii lui erau ai unui om care nu avusese
liniste in sulfet de ceva vreme.Si asta dup ace aflase povestea accidentului.
Mikaela
petrecuse cu cativa prieteni.Un majorat,nimic extravagant.Se distrasera,
bausera, si venise intr-un final vremea sa se intoarca acasa.Unul dintre
prietenii Mikaelei avea un Ford Mustang din 2000.Era un impatimit al vitezei,
asa ca atunci cand s-a vazut in masina cu cativaamici nu s-a putut abtine sa nu
meraga pe autostrada cu 150km/h.A accelerat, in ciuda avertismentelor primate de
la pasagerii terifiati.Si a incetinit in cele din urma.Intr-un parapet de pe
marginea drumului.Masina, in toata viteza ei, devenise o masa de metal
contorsionat.
Brusc,
Dmitri se trezi din visare.Niste pasi se auzeau venind din sala de operatie.Era
asistenta.Se intrepta spre banca unde statea el si familia Mikaelei.Vestile nu
erau tocmai bune:
‘’Este
singura care va trai mai mult.Din pacate nu cu mult.Desi a purtat centura
desiguranta, in momentul impactului parbrizul s-a facut farame si un ciob i-a penetrate
atriul stang.Mai are cel mult 12 ore.Imipare rau…’’
Vestea asta
o nauci pe mama, care lesina din cauza socului.Dmitri insa statuse serios si
rece pe tot parcursul discursului.O urmari pe asistenta.
‘’Nu exista
chiar nici o sansa ca ea sa supravietuiasca?’’
‘’Ar fi una…ar
putea sa traiasca daca I s-ar face transplant de inima’’
Dmitri statu
putin pe ganduri, si zise:
‘’O sa ii
donez eu.Avem aceeasi grupa de sange, deci nu vor fi complicatii.Sunt gata
oricand pt donare’’
‘’Asa ceva
nu se poate.Nu putem sa prelevam organe de la oameni cat sunt inca in viata.Va
trebui sa te obisnuiesti cu idea ca ea nu va mai fi’’
Exact asta
nu avea Dmitri de gand sa faca.Se duse acasa fara sa zica cuiva ceva.Vazuse ca
mama Mikaelei isi revenise insa era in stare de soc.Ajuns acasa se duse sa-si
toarne un pahar de whisky.Avea nevoie de ceva curaj ca sa faca ce avea de
gand.Incepuse sa viseze cu ochii deschisi.Se gandea la Mikaela.L a momentul
cand a vazut-o pentru prima data.La primul lor sarut.La aceea noapte in care…si
brusc o vedea in ambulanta, pe drumul catre spital…apoi ii vazu mormantul.Era
cea mai oribila priveliste pe care o visase.Nu vroia sa vada asa ceva in
realitate.Se duse pana la cufarul cu obiecte de prêt…acolo, ascuns printer celelalte
lucruri era o franghie care apartinuse tatalui sau.Fusese cowboy si asta era o
amintire de la batranul Dmitri Sr.O lua cu grija.Se uita la ea ca si la o
minune binefacatoare.Incepu incet sa-I faca un nod.Il potrivi dupa gatul sau.Se
duse apoi in living unde avea un candelabru la o oarecare inaltime de
podea.Arunca funia peste unu dintre brate.Se asigura ca poate sa-I sustina
greutatea.Cele 4 lanturi care sustineau candelabrul se dovedise suficiente ca
sa suporte sarcina.Isi lua un scaun.Respira din ce in ce mai rar.Simtea cum
ceva greu il apasa pe umeri.Se urca.Isi puse franghia la gat.Isi lua telefonul si
trimise un mesaj si scrise 2 note.Apoi dadu drumul la muzica.Alese melodia lor
preferata: Lordi-Hard Rock Hallelujah.Inchise ochii.Se gandea inca la ea.Sari
de pe scaun….
Dupa 1
saptamana de recuperare Mikaela putea in final sa se dea jos din pat si sa vada
lumea din nou.Trecuse operatia cu brio si acum se gandea cate o sa faca dup ace
va iesi din spital.Insa un lucru nu-I era clar:De ce nu venise Dmitri s-o vada?Ajunsa
pe hol isi vazu parintii si-I imbratisa.i intreba daca stiu unde e Dmitri.Ei ii
dadura telefonul lui Dmitri.Era ceva scris….Il lua si se duse la geam unde era
lumina.Incepu sa citeasca:
‘’Draga
Mikaela,
Daca citesti
aceste pagini inseamna ca sacrificial meu n-a fost in zadar si ca operatia ta a
reusit.Ma bucur pentru tine.Insa din
pacate dupa cum poti observa nu sunt langa tine sa-ti fiu aproape in aceste moment
grele.Insa vreau doar sa-ti spun asta: Daca iti mai amintesti, in noaptea aceea
cand ne-am plimbat ne-am facut unul altuia cadouri.Eu am spus ca iti dau inima
mea.Ei bine, n-am putut atunci , insa sunt un om de cuvant.Acum m-am tinut de
promisiune.Vreau doar sa stii ca te iubesc si ca orice ai face voi fi mereu
langa tine sa te ajut, sa te alin….Insa pan
ace ne vom revedea nu uita:Forever and ever, together!
Al tau, Dmitri’’
Mikaela era
confuza.Nu intelegea ce vroia Dmitri sa spuna.Insa, brusc….isi dadu seama.De ce
nu fusesera complicatii,cum de ea a primit asa de repede o inima noua….Dmitri
se sacrificase pentru ea.Cand a auzit ca pentru a-I dona Mikaelei inima trebuie
sa fie mort, nu a stat mult pe ganduri.o Iubea mult prea mult.Asa ca, se
sinucise ca sa-I poata dona inima lui.In fond, ea ii apartinea déjà Mikaelei,
doar ca nu avusese ocazia sa i-o dea vreodata.Acel mesaj care il trimise era
catre tatal Mikaelei.Ii zise sa vina la el.Cand il gasi, cities nota care
explica motivul faptei lui Dmitri.Vroia sa fie dus la spital cat mai repede ,
pt ca Mikaela sa poata fi salvata.
Intr-un final,
Mikaela afla si ea intreaga poveste.Nu stia ce sa faca.Era ravasita.Ochii ei se
indreptara catre cer.Se intreba daca cumva, de undeva de-acolo de sus Dmitri o
privea.Inima ei era de fapt a lui Dmitri acum.Facusera schimb.El o luase pe cea
care aducea moartea, lasandu-i-o ei pe cea buna.Acum, stia ca oriunde va merge,
orice va face, Dmitri va fi mereu langa ea.Forever and ever…
Sau mai citesc bancuri:
Un om conducea masina pe un drum. Dupa o curba, vede o creatura mica si verde agitandu-se pe marginea soselei. Curios, opreste.
- Buna ziua! Eu sunt un homosexual exilat de pe Marte si m-am ratacit pe aici. Ma poti ajuta cu niste apa?
Milos din fire, omul ii dadu apa. Dupa un timp, vede iarasi pe marginea drumului o chestie mica si verde facand cu mana. Opreste.
- Buna ziua. Eu sunt un homosexual exilat de pe Saturn. Nu te supara, ai putea sa-mi dai ceva de mancare?
Gasi prin masina un sandvis si i-l dadu. La nici un kilometru departare, o alta creatura albastra se agita din nou pe marginea drumului. Opreste si intreaba:
- Tu, homosexual mic si albastru ce mai vrei?
- Actele... la control!
- Buna ziua! Eu sunt un homosexual exilat de pe Marte si m-am ratacit pe aici. Ma poti ajuta cu niste apa?
Milos din fire, omul ii dadu apa. Dupa un timp, vede iarasi pe marginea drumului o chestie mica si verde facand cu mana. Opreste.
- Buna ziua. Eu sunt un homosexual exilat de pe Saturn. Nu te supara, ai putea sa-mi dai ceva de mancare?
Gasi prin masina un sandvis si i-l dadu. La nici un kilometru departare, o alta creatura albastra se agita din nou pe marginea drumului. Opreste si intreaba:
- Tu, homosexual mic si albastru ce mai vrei?
- Actele... la control!
Mda...plus ca mi-am adus aminte ca am de facut la engleza si fizica pentru olimpiada.Oare de ce m-am inscris la asa ceva?Trebuie sa recunosc, cartile care mi le-o dat profu' is destul de tari insa as prefera sa raman doar cu cititul.Eh lasa...trece si asta cu timpu'.No, an fain, zile faine si care ce vreti aia sa primiti!
Serus!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu